Hello

Nu va lasati sedusi prea tare de numele blogului. Am incercat altele dar erau folosite deja. Apoi mi-am stors creierul sa-mi aduc aminte de ce m-am trezit si eu sa urnesc un blog cand are deja toata lumea (minus eu). Si…da! Remember now. Sunt mult mai destept si intelept si inteligent decat majoritatea celor care scriu pe net. Ceilalti care nu scriu oricum nu conteaza ca daca nu scriu insemneste ca nu stiu  si deci nu pot comunica ceea ce nu stiu.

Asadar titlul da de gol o obsesie de-a mea si anume de a incerca sa inteleg care ar fi numitorul comun al unei mase atat de mari de cititori.Si am decis ca este frica. De ce vreti voi numai frica sa fie.

Scuzati incursiunea in meandrele filosofarii da’ nu m-am lecuit inca de snobareala inainte de a intra mai adanc in blogareala. Inca ma mai scobesc intre dinti sa scot firisoarele de noica,plesu,liiceanu &comp. Observati deja ca sunt aware de existenta lor deci cuget.

Si acum, dupa aceasta demonstratie de lamentabil exhibitionism imi doresc doar cat mai multi cititori si comentatori de bine si de rau ca sa am si eu placerea de a baleia cu privirea deasupra unei multimi virtuale de admiratori-comentatori.

Invit pe aceasta cale pe toti cei care nimeresc intamplator aici sa ma ajute sa-mi gasesc fratii mei intru frica. Pentru ca nu mi-e rusine sa recunosc ca mi-e frica. Si mi-e ciuda. Ca mi-e frica. Si spre deosebire de multi din jurul meu care se tem de teroristi, maneleisti, basescisti, satanisti, gay-sti si altii -ishti eu ma tem doar de frica.

Deja am repetat atat de des cuvantul acesta “frica” incat incepe sa-mi para comic. Dar asta e doar un joc din copilarie cand repetam un cuvant de atatea ori pana suna ca o ciudatenie intr-o limba extraterestra.

Si asta e un joc in spatele caruia ma ascund ca sa descopar ascunsul luandu-l prin surprindere.

Serios vorbind acuma, m-as simti onorat si fericit sa aud de la dumneavoastra stimati cititori ce anume va inspira frica si de ce? Si orice va trece prin cap ca sa pornim discutia ca am eu grija sa ajungem la subiectul meu preferat eventually. (Mai scap cate un english ca sa-mi tradez locatia poate impresionez daca nu atrag).

Welcome anyway!

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink.

11 Responses to Hello

  1. Camix says:

    Păi, welcome back!

    Ne e frică tuturor, mai ales celor care nu vor să recunoască. Îi spuneam unui elev de-al meu la mai multe momente date că toţi greşim, să nu-şi imagineze cumva că am fi perfecţi. Şi că sunt două categorii de oameni (apropo de ne-oameni) din punctul ăsta de vedere, zic eu: cei care recunosc că greşesc şi cei care nu recunosc.
    Ne e frică mai ales de frică. Apoi ne e frică de a greşi. şi cum oricum o facem în fiecare zi, deci nu ştiu dacă frica ar trebui să devină mai relaxată sau dimpotrivă. şi foarte frică ne mai e să nu fim iubiţi. cu toate şi în ciuda tuturor fricilor pe care le avem. mda, cred că vrem să fim iubiţi cu tot cu fricile noastre. că oricum, numai aşa am fi cu adevărat noi sau adevăraţii noi. şi cred că este o frumuseţe şi în aşa ceva.

  2. nomorefear says:

    Blime, am uitat complet de blogul asta. E primul din serie. Nu mai stiu nici macar de ce am renuntat la el. Daca nu foloseam aceeasi adresa de e-mail atunci n-as fi primit instiintarea de comentariul tau.

    How on earth did you find me?
    Vezi? Deja un motiv in plus sa-mi fie frica: pot fi gasit cand ma pierd si fara sa ma caut.
    Visez uneori donquijotesc sa fiu popular pentru benefitul altora.
    Mori de vant, dar ce eleganta au aripile lor pe fondul cerului albastru!

  3. Camix says:

    Când ai pus comentariu la Adama, wordpress-ul ţi-a identificat ceva. poate contul după emailul folosit. dar nu se vede decât dacă te uiţi atent la avatar. bineînţeles că am văzut şi like-ul de pe T. Urechea, i gather you are one and the same. Am crezut că ai revenit (în mod ascuns). Dar my mistake: nu m-am uitat la data articolelor!

    • nomorefear says:

      O, not at all, not at all! 🙂

      A fost o surpriza placuta. Am vazut si eu cat am evoluat in 2 ani si ceva: aproape de loc, semn de batranete

      Uite aici alte cateva ganduri pe care le-am pus pe alt blog frate cu asta de care am dat tot cu ocazia asta:

      Biblia (sau Torah pentru unii) spune undeva aşa: Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii.

      Fac o paranteză aici pentru a preveni eventualii teologi specialişti în fel de fel de chichiţe hermeneutico-arheologice că interpretările textelor citate aici din cărţile sfinte sunt personale şi deci uşor de demolat. Ele trebuie luate însă împreună cu restul discursului de faţă pentru că ele (citatele) sunt asimilate şi incorporate în adevărul propriu, care-mi aparţine deci şi care nu e negociabil. Nu înainte de a termina expunerea gândurilor de faţă.

      Sa revin, frica e începutul înţelepciunii. Nu e un corp străin, un accident ci e ceva ce aparţine naturii umane, e primară (stă pe la începuturile omului) şi se pare, inevitabilă. Am decis că e inevitabilă pentru ca altfel nu justifica universalitatea şi aparent atemporalitatea ei.

      Pentru cei care ţin morţiş să împartă lucrurile în bune şi rele, da, frica este un “bun” al omului. Omul trebuie doar să-l folosească. Şi pentru că pare să aibă un caracter duşmănos frica trebuie îmblânzita şi pusă la treabă.

      Adanc ce mai 🙂

      • Camix says:

        Este o bucurie cu atât mai mare dacă a fost plăcută.

        Îmblânzită, chiar aşa, pentru că, atâta vreme cât ea rămâne la caracterul duşmănos, erodează din noi ce avem mai bun şi ne închistează pentru a ne reţine de la iubire plus multe altele. Zice că acolo unde e iubire, nu e frică. Înţeleg că şi reciproca e valabilă.

        Auzi, tu scrie numa mai departe, constatările lasă-le pe seama noastră. Adică Braveheart!
        Oricum, deja ai piscălit pe la themes, semn bun!

  4. Camix says:

    PS: frică, frică, dar ce bucurie să te găseşti fără să te cauţi, mai ales pe cer albastru, fără nori!

  5. A.Dama says:

    Da, NoMoreFear! Între frica de Domnul și frica ce vine de la cel rău, câte nuanțe se mai pot distinge!!!
    Uite încă un titlu de blog: îmblânzitorul de frici! 🙂

    • nomorefear says:

      Ha, ha! (râd poate păcălesc frica)
      M-ați găsit și nu m-ați căutat (e din Biblie?)

      Cred că ar trebui să mă ocup de furnizarea de capete de blog, titlurile le alegi tu ca să le putem transforma în capete de pod.

      Welcome here!

  6. A.Dama says:

    Nu știu, no mo R fe R! (Fără fier. Sau nu mor. Sau Fără fiare.:D)
    M-ați găsit și nu m-ați căutat – mă trimite cu gândul la „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”.
    Da, da… sună bine propunerea de colaborare! Deci, vă rog, domnule FărăFrică, purcedeți la construcție. Unele poduri au nevoie de ani să devină trainice!:)

    Mi-e frică să nu reușim!

  7. Dyo says:

    Asadar tu exorcizezi frica, macar prin numele blogului, in timp ce eu o invit la mine acasa (tot prin nume!). Daca in peregrinarile tale mai dai peste cate unul grozav si fara frica … trimite-l la mine, cu promisiunea ca atunci cand voi intalni un idiosincrasic (exista cuvantul acesta?!?) ti-l voi livra cu placere ca sa scoti barzaunii din el …

    • sam says:

      Idiosincrazie psihica – repulsie nemotivata fata de obiecte, persoane, fenomene din mediul inconjurator.
      Am scos definiția din dicționarul medical.

      Mă interesează mai mult mecanismul de apărare inversă – prin lovirea, desființarea cu orice mijloace a obiectului repulsiei – folosit în locul celui natural de auto-corectare. Cred că cele mai multe conflicte sunt la acest stagiu elementar de iritare profundă provocată de simpla existență a celor care nu ne seamănă: un primitivism social. De la acest stagiu îmi place să pornesc discuțiile cu oamenii pentru că e un stagiu în care omul este natural, sincer deci descoperit, cu garda jos.
      Regarding conflictele intens mediatizate recent în lumea blogovanghelică părerea mea e că sunt în mare măsură o exprimare mai colorată a unor diferențe de idiosincrazii mai vechi. Nu aduc nimic nou la nivelul religiei organizate care doar reacționează la ceva relativ nou. Un alt exemplu de idiosincrazie, instituțională de data asta.
      Omul de rând se schimbă muuult mai greu și din motive muuult mai complexe. Nu trebuie să ne temem să ne exprimăm idiosincraziile (na că avem inflație) deci.
      Mulțam de ofertă. Dacă e ceva cu lapte te anunț 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s