Tell me more – gâlceava înțelepților ca lumea

Din numărul de azi al The Times un articol despre și cu autorul cărții Getting More, How You Can Negotiate to Succed in Life.

Nu sunt nici pe departe amator de literatura de gen cel puțin pentru motivul că se folosesc câteva idei, de bun-simț sau geniale cum vrei să le privești, și se lăți-lungesc pe o pășune de 500 de pagini or so, adică prea mult chiar și pentru un cititor în diagonală.

Am extras pentru uzul personal ceva din interviul acordat celor de la Times:

If someone tells you that they hate you, what should you say? Stuart Diamond knows but wants us to guess.

“I don’t care”, suggests my colleague Luke.

My friend, Tami, tries: “Well, I’m sorry you feel that way because I really love you and will continue to do so even when you say hurtful things like that to me. Let me give a hug and see if that’ll make it any better.”

Damian is blunt: “Go screw yourself.”

Close but all wrong. The best thing to say to the person who has just told you that they hate you – be they your child, your co-worker, or your mortal enemy – is this: “Tell me more”

(More about Stuart Diamond here)

Ei despre acest Tell me more vreau să vă vorbesc eu azi (parafrazare Pavel în Corint, cred).

Ideea e simplă și răs-turnată pe toate fețele de psihologi și colegii lor academicienii: comunicarea este mama comuniunii.

Se așteaptă de la un om înțelept să evite capcana reacției pripite la provocări și mai mult să deturneze conflictele incipiente printr-o aparentă supra-alimentare a lor. În negocierile reușite cel care preia conducerea este cel care reușește să-l determine pe celălalt să spună tot , să-și exploreze involuntar sursele care i-au provocat atitudinea conflictuală.

Tot Stuart Diamond combate obsesia academicilor pentru falsa soluție win-win. Winning is an irrelevance spune el. Când părțile colaborează plăcinta nu se împarte frățește ci devine mai mare. Evident ideile lui sunt puțin excentrice față de ceea ce se predă în școlile economice dar asta nu-l face mai puțin popular, dimpotrivă.

Ce relevanță are povestea asta pentru lumea spiritului? Că de spirit (suflet, credință, etică, morală) e foarte multă lume obsedată în Blogosferia. Am dat un search de curiozitate pe tag-ul Dumnezeu pe platforma wordpress și au ieșit 123 377 rezultate. pentru comparație Băsescu a fost pomenit (veșnica) de 31 941 ori iar Boc de 19307 ori, ca să mă leg de cealaltă obsesie a românilor, politica.

Ce-i drept am și eu (r)omeneștile mele obsesii care sunt cam aceleași așa că voi putea să mă pronunț ascuns în unghiul specialistului.

Blogurile care se ocupă preponderent de lumea religiei pot fi împărțite în două mari categorii: cele de orientare ortodoxă și restul.  Pe cele din prima categorie nu prea intru din motive de plictiseală (nu neg că nu ar avea teme și articole scrise inteligent și adânc și fundamentat teologic dar … it is not my cup of tea).

A doua categorie mă interesează mult mai mult pentru că sunt mai aproape de spiritul în care am crescut. Dintre ele conform top-ului Zelist de azi între primele  300 se află 5. Din cele 5 nu citesc regulat decât 2: mariuscruceru și răscumpărarea memoriei.Pe lângă ele mai citesc și altele și ele nu sunt în topul meu dar fac parte din lectura mea zilnică.

Pe ambele le-am urmărit de la începuturile lor. Pe proprietarul primului l-am întâlnit o singură dată pentru 5 minute (după expresia folosită de el la ultima ceartă blogoreață), pe cel de-al doilea niciodată. Am cu ambii câteva cunoștințe comune și cam atât.

Cum vă spuneam soluția oferită de Stuart Diamond, cea cu umflarea gogoșii de împărțit prin negocieri abile are valoare și relevanță și în lumea dreptcredincioșilor. Ce-i drept e greu să scoți pe cei născuți-crescuți-făcuți evanghelici (aka ne-ortodocși și, doamneferi, ne-atei) din lumea buchisirii pe toate părțile a textelor sfinte (preponderent în lumea primului) sau din cea a extazelor sezoniere cu urme ușoare de teologie poporanistă (în cel de-al doilea caz) dar nu imposibil. Nu că m-aș încumeta eu doamneferi. Ziceam.

Deci.

Cele două bloguri (că altfel nu le pot spune) au găzduit, demarat, alimentat, onorat niște scandaluri de toată frumusețea în ultima perioadă. Detalii suficiente pe blogurile amintite. Nu importă prea mult care e subiectul exact la ora asta, sau care va fi mâine așa cum nu importă, se pare, în ochii lor dacă se ajunge la comuniune atât timp cât comunicarea e sublimă.

Sub nicio formă și chip (cioplit sau neo-cioplit) nu au dat vreun semn cei doi sondori de opinii că ar avea o direcție clară, o introducere -cuprins-încheiere la niciunul din bulgărașii de zăpadă lăsați să provoace natural avalanșele de comentarii și grupări pe bisericuțe.

Și totuși Stuart ăsta nu e creștin, mai rău e și evreu dar dacă nimerea din greșeală măcar pe unul din cele două bloguri ar fi fost binevenit cu un sfat, un îndemn de genul: Tell me more

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to Tell me more – gâlceava înțelepților ca lumea

  1. A.Dama says:

    Cică un tip întors recent din America de Sud, unde fusese „trimis de Domnul” în lucrare, povestea cum niște vrăjitori dintr-un sat au refuzat să dea mâna cu el. Ziceau că are puterea lui Cristos cel mort. Și se fereau din calea lui.
    Și misionarul nostru le-a zis mai mult. Le-a zis că Cristos nu mai e mort, ci e viu.

    Dar dacă îți trece orbirea cu scuipat și pământ, ce mai contează că ți s-a făcut greață și-ai vărsat?

  2. Camix says:

    Ştii ce mă gândeam? Dacă Ţ ar fi trecut la atei, erau la fel de scandalizate reacţiile?

    • Agnusstick says:

      Păi nu contează ce zice Ţ, contează ce face Ţ. Or Ţ face vânzări (de fraţi, de doctrine, de biserici etc.), deci în conştiinţa unora e mai bine să fie considerat ateu. Dacă ar fi considerat creştin sincer, încă ar mai avea circ-umstanţe şi şanse de a păcăli pe unii mai slabi de doctrină.

  3. sam says:

    Am comentat aici http://danutm.wordpress.com/2010/11/21/how-can-christians-communicate-what-we-believe-without-being-denigrating-or-inflammatory/#comments ceva ce ar avea legătură cu subiectul Ț:

    Am mai dedus că Isus s-a revoltat împotriva asupririi, manipulării, ipocriziei fariseilor în relațiile lor cu co-religionarii lor și nu neaparat împotriva fariseilor luați separat ca indivizi. Bănuiesc că-L revolta mai mult coalizarea celor tari (intelectual, politic, religios) în dauna și prin folosirea celor mici ca masă de manevră. Relația Lui personală cu indivizi luați separat n-a fost niciodată atât de tranșantă cum a fost cu cea a lor luați ca grup, ca și coalizanți la acțiuni ignobile.

    Ț nu este un pericol atît de mare pentru mulțime (They are flogging a dead horse now)cât este coaliția celor aflați pe cai mari împotriva a tot ce e ex-centric.
    .

  4. Pingback: Vagabondaj spiritual (2) | lumea adam(a)ică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s