Teologare humanum est

Iacătăcă un băiat inteligent s-a obosit să disece ultima înfierare a teologiei deocamdată inexistente a unei mișcări niciodată pe cale de dispariție aici

Am încercat un joc trist-and-tzarist cu bucăți din textul comentariului pomenit pornind de la următoarele:

Și din moment ce această teologie nu este definită încă, mai înțelept este să fie așteptat momentul ca aceasta să fie definită și să fie criticată atunci autenticitatea acesteia. În mod contrar am putea rămâne cu impresia că autorul dorește să ne comunice că el știe aprioric faptul că această teologie nu este autentică pe baza faptului că este făcută din mers.

Așadar remarca „teologia Străjerilor se face „din mers”” este una gratuită și fără nicio greutate argumentativă. Acest lucru însă nu înseamnă că nu va avea greutate pentru cititorul părtinitor și care este formatat deja împotriva a ceea ce el a ajuns să creadă că este mișcarea carismatică.

În acest punct aș spune că însăși metodologia autorului este una deficitară și care ridică unele semne de întrebare ori în ce privește 1) înțelegerea lucrurilor pe care le aduce în discuție, ori în ce privește 2) capacitatea autorului de a-și diferenția pornirile sentimentale de procesele raționale. Și aici există o probabilitate ca experiența” resimțită de autor o ia în fața rațiunii și obiectivității (lucru de care îi acuză tocmai pe carismaticii în discuție).

Am luat fragmentele subliniate de mine le-am lipit și a ieșit evident ceva ce ar semăna cu o teologie pe care autorul de față dorește a o comunica punct

 

Deci:

autorul dorește să ne comunice că teologia Străjerilor nu va avea greutate pentru cititorul părtinitor și „experiența” resimțită de autor o ia în fața rațiunii

Opțiuni:

1. Cititorul nu dorește să comunice cu autorul părtinitor pentru că teologia Străjerilor o ia în fața rațiunii.

2. Teologia Străjerilor nu va avea greutate pentru că experiența resimțită de cititor o ia în fața rațiunii autorului

3. Experiența resimțită de autor nu va avea greutate pentru cititorul părtinitor pentru că autorul dorește să o ia în fața rațiunii

and so on

PS. Seriously mister Syme, că altfel nu pot să-ți spun, jos pălăria. Din păcate nu sunt destui care să stea la distanța potrivită de fenomenele naturii care să le dea viziunea vizuinii în care se ascund de frica lor.

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , . Bookmark the permalink.

9 Responses to Teologare humanum est

  1. Camix says:

    Autorul părtinitor doreşte să ne comunice teologia Străjerilor. Nu va avea greutate pentru că cititorul o va lua înaintea raţiunii autorului.

  2. Agnusstick says:

    autorul străjer al raţiunii şi teologiei cititorului ne comunică că nu are greutate dar o va lua înainte părtinitor

  3. Syme says:

    Am citit articolul de câteva ori, dar nu am înțeles la ce vă referiți. Ați putea să-mi explicați puțin?

  4. sam says:

    Welcome!
    Vinovat sunt eu, of course 🙂
    Cei care m-au băgat în seamă previously citesc mai ușor poliloghiile mele. Nu sunt prea important pentru mai nimeni și îmi permit să mă jioc cu texti.
    Am apreciat sincer poziția ta inițială pe blogul lui MC la articolul menționat. N-am vrut să mă leg de argumentele colegilor tăi de discuție pentru că nu-mi place aroganța lor (a persoanelor nu argumentelor).
    Cu textul de față am făcut doar un experiment (am zis ceva de Tristan Tzara) să văd cum se pot culege fragmente de text care combinate în diverse moduri să ducă la concluzii diferite, să schimbe subiectul, să deturneze atenția de la el etc.
    Îmi cer scuze că am folosit comentariile tale pentru asta, a fost cu simpatie.
    Please do come again!

    • Syme says:

      Mulțumesc de răspuns. Este în regulă, nu e o problemă că ai folosit comentariile în acest fel.
      Numai bine.

      Am o întrebare. Îți place Chesterton? (nu știu de ce, dar când citesc ce scrii fac fără să știu de ce un fel de legătură).

  5. sam says:

    Mă bucur că nu am tulburat ape 🙂 Mă împac greu cu mine când supăr pe cineva.
    Nu am citit nimic de Chesterton. În general citesc foarte puțin din autori foarte cunoscuți. Nu vreau să-mi spoileze plăcerea de a descoperi singur adevărul 🙂
    Mi-ar face plăcere dacă ai răspunde la o provocare și să-l prezinți aici pe scurt ca să-mi dau seama cu ce ar semăna el cu mine.
    No pressure though.

  6. Dyo says:

    Ce-a fost intâi oul sau găina? Cred ca singura soluţie este să prindem orătania, să luăm o secure, îi punem gatul pe butuci şi … să aflăm adevărul. Va avea loc atunci o perfectă imbinare între raţiune şi simţire cum nici Otniel, nici Străjerii nu au visat vreodată …

    • sam says:

      Welcome to my humble abode!
      Îmbinarea asta de care zici există as a default în fiecare din noi. Din varii motive fiecare tragem temporar draperia când peste una când peste alta. Un motiv ar fi de ordin practic: încercăm să le împăcăm ca și cum ar fi opuse una alteia (o premisă evident falsă) folosind rațiunea pentru a explica (sic!) emoții și atașându-ne emoțional de emisiile de moment ale părții responsabile cu logica din creier. Rezultatul este un slalom printre obstacole pur imaginare care ne consumă energia.
      Cum zice cartea: există o cale mult mai bună 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s