Baptiști din toate stările – treziți-vă!

Anosognosia is a condition in which a person who suffers disability seems unaware of or denies the existence of his or her disability.

Anosognosia may occur as part of Wernicke’s aphasia, a language disorder that causes poor comprehension of speech and the production of fluent but incomprehensible sentences. A patient with Wernicke’s aphasia cannot correct his own phonetic errors and shows “anger and disappointment with the person with whom he is speaking because that person fails to understand him.”

Sursa aici

Sunt aware că aș putea părea a bit blasfemic dar nu cred că poți vorbi de mistică și/sau fenomene supranaturale fără să pay your respect științei, în speță celei medicale sau celor de graniță. Excuse my French și luați-o ca pe o încercare de a ilustra chiar și patetironically cum ar arăta in reality o producție de sentințe in(compre)sensibile.

Ceea ce-mi spune mie producția de mai sus e că uneori ceea ce exprimă omul când aparently minte nu este neaparat neadevărat ci poate fi doar prost formulat.

Mai deduc că poți fii a-not-so-gnostic fără să realizezi asta și că în urma cronicizării afaziei riști să nu mai fii conștient de propriile apostazii.

confabulation is the spontaneous narrative report of events that never happened. It consists of the creation of false memories, perceptions, or beliefs about the self or the environment – usually as a result of neurological or psychological dysfunction. When it is a matter of memory, confabulation is the confusion of imagination with memory, or the confused application of true memories. Confabulations are difficult to differentiate from delusions and from lying

Sursa aici

Confabularea se observă a fi spontanoasă și, deși narativă, e naturally confusivă. I may recall events care s-au întâmplat sau nu, aș putea auzi voci care să fie reale sau doar inner voices, să confund imaginația mea cu memoria altora sau imaginația lor cu realitatea mea. Cheia e la purtător care purtător may find himself într-o fază afazică netratată din motive anosognostice.

Într-un mediu specific cum ar fi cel evanbelicos toate simptomele se pot manifesta simultan, periodic, în subterană sau behind the amvoane fiind, probabil, (note my precautious approach) tara unei gene transmise de generații de protestatari care au ajuns finally să protesteze și împotriva protestanților fără autorizație.

This kind of schizoidie nu pare a avantaja însă organizații cu tradiții ce merg way back to the apostolice timpuri, carele organizații au folosit avantajului lui early start pentru a descoperi vaccinul anti-afazic prin construirea unui set de mituri și ritualuri prin care toate dilemele volitiv-cognitive ridicate de jucăușul nostru creier să fie rezolvate prin absorbție. Dar despre asta ne vorbesc alți epistemitologi mai jos:

Research into the various types of neural activity have resulted in a “mapping” of many areas of the brain in such a way that we can trace some of their mutual influences.

What we recognize as mystical experiences are also a result of built-in operations of the brain. Our autonomic nervous system has long been recognized as having two modes, sympathetic and parasympathetic, characterized by d’Aquili and Newberg as producing states of arousal and quiescence, respectively. Whenever one of these is intensely engaged we have “hyperarousal” or “hyperquiescence”; if one goes to the point of “spillover,” it erupts so as to activate the opposite system (which would normally be dormant).

Ritual itself is always performed in order to solve a problem presented by and to the verbal analytic part of the mind/brain. The problem may be between good and evil, life and death, or the disparity between God and humanity. . .
The authors are arguing, essentially, that the human mind necessarily produces narratives that embody problems or tensions-theologians refer to them as paradoxes-not resolvable in cognitive terms. These are resolved by the enactment of myth through ritual. It would seem that the paradox is not so much resolved as dissolved, in emotional or suprarational experience

Mai mult și mai deștept aici

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

18 Responses to Baptiști din toate stările – treziți-vă!

  1. A.Dama says:

    Daca se pun alte etichete, se vor trezi?
    Trezirea depinde de un Agent.
    Mai bine filme cu 007,007(007)!
    Dumnezeu e ‘baiat’ destept. Nu i-a lasat pe oameni sa inregistreze miracolele atunci, nu-i lasa nici acum.
    Si chiar daca prin cine stie ce “minune” s-ar inregistra un miracol, tot n-ar crede nimeni – nici tu!, fiindca ar fi suspect de trucaje.
    Mie imi vine sa cant tralala! Dar ma tem sa nu creada altii ca vorbesc in alte limbi si sa vina sa talmaceasca.

    • sam says:

      Totuși tralala nu e în românește. Dar eu înțeleg ce spui așa că nu cânți degeaba.
      Evident nu m-am adresat prin titlu baptiștilor de bine. Baptiștii reprezintă în ultima vreme pentru mine o figură. De stil.
      La modul serios. Am fost complexat de mic de aura intelectuală a baptiștilor și nu mi-a trecut complet. La noi era mai multă gălăgie și nu puteam dormi la fel de bine totuși. Ăsta fiind un dezavantaj privind eu retrospectively.

  2. A.Dama says:

    Deci e frumoasă imaginea cu slow, mai ales că ai pomenit ceva de (a)dormirea laicului în biserică. Adică tot pe cale. Noroc cu gardul! 🙂
    Dar mă așteptam să văd mai degrabă sloi de gheață, că tot e sezonul, și se potrivește cu confabularea conclusivă (nu confusivă).
    Carele va să zică persoanele care slowly merg ca niște sloi anosognozează și (se) înfurie pe toată lumea carele nu se esprimează i(bi)de(me)ntic.
    Et si je te dis que nu-i decât the beginning? Wait 2 C!

    • sam says:

      Dacă tot vorbim în parabole, gardurile nu sunt pentru a proteja pe cei de pe cale ci pe cei de pe margini.
      Slow în lumea reală este imperativ; cei care sunt pe cale TREBUIE să încetinească la intersecții cu vizibilitate redusă.
      E adevărat că celor mai înceți la minte li se spune că sunt slow, aici. Nu e vina lor dar nici nu ar trebui să oprească avansul mulțimii dacă sunt în frunte.
      Despre confabulare anosognostică nu spun mai multe. E adânci dom-le 🙂

  3. A.Dama says:

    Adevăr grăit-ai, Sam! Gardurile sunt pentru cei de pe margini, să nu cadă în afara Căii!
    Lactee.
    Dară, totuși, oare nu puteau fi ele, gărdulețele, și ca să se doarmă mai bine pe lângă ele? Mai ales când suflă vânturile din cealaltă direcție?
    Cei ce merg în față văd una și bună! Cu avânt spre „omul nou”. Fără bruiaje glosololalice. Oh my God, greu cuvânt! Eu zic că se tem de ei înșiși și de ce le-ar putea face Duhul dacă se lasă pe mâna Lui!!!

    • sam says:

      Știi ce e mai interesant? Gardurile din poză delimitează de fapt un cimitir foarte posh din Londra unde este îngropat printre alții și Karl Marx.
      Să nu crezi în semne? 🙂

  4. A.Dama says:

    Auzi, Sam, aruncă o privire și aici!
    http://71ganduri.wordpress.com/2010/12/06/viata-bisericii-mele-2/

    E vorba și de Chesterton, și de gard. 😀

    Deci ești cititor în semne? Te dau ăștia afară! Nu fi nici tu atât de sincer! 🙂

  5. sam says:

    Am plecat, am văzut, m-am întors.
    Mersi, it was refreshing.
    Mai afară decât sunt eu nu văd unde aș putea fi dat. Adică le-am luat-o înainte și-am luat drumul pustiei. Nu știu dacă va ține 14 ani sau 40. Depinde cât de ascultător sunt, nu?

  6. A.Dama says:

    Hai să încercăm cu zile! 14 sau 40, la alegere.
    Then back to work!

    „Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la vremea lui!”
    Așa să fie pentru Sam!

  7. sam says:

    Păi mergea și cu anii. Că de rătăcit am trecut deja de 14 ani.
    Încă nu am luminarea: sunt în pustiu 14 ani ca Pavel ca să ies cu platforma gata făcută sau ca evreii care au rătăcit 40 de ani ca să intre copiii lor în Canaan?
    Din această dilemă nu pot ieși pentru că nu m-am băgat voluntar.Mă uit și eu ba după un nor ba după un stâlp…

  8. A.Dama says:

    Am zâmbit, Sam, deși poate nu-i de zâmbit…
    Nu te mai gândi la ani!
    40 de zile de pustiu sunt suficiente pentru confruntare.
    Apoi mergi cu Duhul. Nu mai e nevoie de stâlp de fum și nor de foc.
    Pretty bad!… Te vor judeca ceilalți în lipsa vederii stâlpului și norului…

  9. sam says:

    Îți dai seama ce-ar fi să caut și eu o nouă cale acum că alea nu destul de vechi se bat pe rupte.
    Din (ne)fericire nu am apetență pentru încadrarea în grupuri de interese și nici pentru formarea de asemenea grupuri. Am mai zis: mă pasionează oamenii ca oameni și nu oamenii religioși. Întâmplător sau nu oamenii cu care vin în contact mai des fac parte din biserici evanghelice dar apartenența lor nu-mi influențează opinia despre caracterul lor atât cât e observabil, ci mi-o explică parțial.
    Sunt penticostal așa cum sunt român adică prin naștere și educație, dar nu activez nicăieri așa cum nu trăiesc fizic în România. Nu am găsit și nici nu caut o biserică în care să mă integrez. Cred că ține de un handicap congenital și am învățat să trăiesc cu el.
    Nu sunt cesaționist și nici anti- ambele sunt instanțe de evaluare la punct fix (adică mort) și nu au valoare practică.
    Mă scot din bârlog în cea mai mare măsură acțiunile celor din jur de înhăitare în lovirea minoritarului căruia prefer să-i iau apărarea în virtutea statutului lui de minoritar: niciun om nu are voie să domine pe altul prin niciun fel de mijloace. După ce pozițiile de egali în fața destinului se restabilesc mă consider satisfăcut și consider că nu mai am treabă cu respectivii decât dacă sunt invitat la o șuetă.
    Ți-am prezentat ceva din ceața norului în care mă ascund și odihnesc de ceva vreme

    • A.Dama says:

      Sam, apreciez onestitatea. Există lucruri care ne apropie, fiind de câțiva ani „outsider”, însă formată într-o biserică penticostală, prin „moștenire”. Există lucruri care ne îndepărtează, fiind în Ro și… privindu-i pe oameni și religios, și (cam prea) selectiv. Nu e, totuși, o selectivitate a celui cu nasul pe sus, ci a celui ce se teme… Și poate nici aici n-ar fi chiar atât de dramatic, dacă ți s-a făcut tot răul ce ți se putea face. De ce să te mai temi? Însă intervin paradoxurile, pe care, oricât le-am amenda, n-o să le punem capăt ever. Aceste paradoxuri mă fascinează, chiar dacă de n ori condamn ce socotesc „mușchii mei” că e de condamnat… În fine, peste această introducere insolent de sinceră, vei trece tu cumva, însă problema cu minoritarul hăituit mă face să mă gândesc la ceva anume. Reacția de solidarizare e firească și… după Model (mereu văduva cu doi bănuți va fi deasupra celui ce și-a deșertat prisosul consistent), însă există o limită a „ceea ce izbește ochiul”, și, din păcate, falimentăm uneori acționând înspre un bine pe care așa l-au cântărit ochii noștri, dar spre care nu am fost „trimiși”. Pentru mine e o mare problemă această trimitere. De-aia mă gândesc la „ieșirea din bârlog” pomenită de tine doar în termeni de mandat și de recunoaștere a lui… Grea chestiune!

      • sam says:

        Să le iau inginerește pe puncte:
        1.Fiecare e mai mult sau mai puțin outsider. E și condiția umană după Eden. Un concert rock ca și o mamă înconjurată de mâini de copii sau o rugăciune involuntară te pot aduce acasă fiecare în felul ei. Nu mai fac demult diferențe între ele pe criterii ideologice.
        Good? Bad? God knows and I am constantly asking Him.

        2.Și dacă ești trimis…unde vezi cu ochii 🙂 ?

        • A.Dama says:

          I am constantly asking Him.
          – Și îți răspunde?
          E o minune că îți răspunde?

          Și dacă ești trimis…unde vezi cu ochii?
          – Nu e nicio tragedie, Sam! Tragedie e să nu-L asculți. Mai bine acolo unde vezi cu ochii, decât acolo unde văd toți ochii calea… fără curbe.:)

          Aș mai adăuga la lista ta de „adus acasă”. Mergeam pe o stradă mare. Pe stâlpii de iluminat stradal, becurile erau galbene… Lumina avea intensități diferite. Dar între ele, la un moment dat, s-a ivit unul cu lumină violetă… M-am simțit „ca acasă”. 🙂

          • sam says:

            Eu sunt de felul meu stângaci cu copiii dar prefer să aștept să vină ei la mine nu să mă duc eu la ei, trimis sau netrimis.
            Spunea Cineva: lăsați copilașii să vină…
            Chestia cu trimisul nu-mi intră (deocamdată) în matrice.
            Așa că (deocamdată) stau pe loc și ascult…glasurile copiilor

  10. Camix says:

    Este pesemne că undeva în noi (nu toţi, noi ăştia câţiva mai risipiţi aşa, mai puţintei) iaşte ceva, un awareness de un something care ne aduce împreună oriunde ne-am afla (precum p-ascultătorii ceia a lu Midnight Caller, dacă l-ai văst). Un oarece care creează repulsie ălora mulţi şi mult mai exacţi, probabil, decât noi. O fi şi exactitatea ceea o calitate care trebuieşte pursuită neapărat şi nemaipomenit (chiar nepomenită exact în anumite canoane) şi pentru care merită să scoatem sabia.
    Un lucru bun din tot scandalul: adună together pe unii care se pot bucura în El chiar dacă nu au trasat matematic, la milimetru, toată Revelaţia posibilă şi imposibilă din trecut-prezent-viitor-viaţa viitoare…

    • sam says:

      Am fost fan al lui Midnight Caller, era foarte reconfortant cu simplitatea lui.
      Cred că e normal să ajungi în compania potrivită când te comporți natural.
      Mi-e milă uneori de oamenii obsedați de exactitate pentru că văd uneori în ei reacția umorală la amenințări reale sau imaginare. Se crează turme de oameni speriați adunați în jurul unui păstor. Și turma și păstorul își validează convingerile reciproc și se hrănesc cu ele each other. Nu există alternativă pentru outsider decât să le adopte dacă vrea să intre în cerc.
      Am citit și azi undeva chestia cu opusul păcatului fiind libertatea și nu reușesc să o contrazic pentru că nici nu vreau. E prea dulce libertatea și eu am a sweet tooth 🙂
      Thanks for sharing

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s