200 de sfinți în apărarea lui Goma. Paul Goma

Partidul comunist, instaurat prin violenţă în România, a tins şi a izbutit să destrame sistemul social şi reţeaua schimbului interpsihologic uman propriu şi specific poporului român, deteriorând până la temelie structura şi relaţiile sociale elementare dintre indivizi, lăsându-i pe oameni în vid la un moment dat şi, mai mult, a tins şi a izbutit acest regim silnic să năruie şi să calce în picioare valorile şi ideile comune ale oamenilor, înlocuind acel tezaur comun agonisit în secole lungi la rând – tezaur care constituia stâlpul de rezistenţă al societăţii noastre -, cu anarhia, haosul, spaima, nesiguranţa, anxietatea, disperarea şi moartea”(p. 330). Dacă vreţi, a realizat, pe plan socio-naţional, ceva similar fisurării atomului, noţiune mult mai familiară cunoştinţelor noastre, fisurare ce conduce la modificări de structură. Modificări în structura psihologică umană au adus, drept urmare, şi “reeducările”

Preluat de aici

(sublinierea mea)

Un fragment din jurnalul ținut în perioada cât a fost arestat la domiciliu, ocazie folosită de cei circa 200 de emigranți pentru a obține pașaport ca simpatizanți ai lui Goma.

Ora 17: Maria Sandu telefonează: în clipa în care ieșeau de la mine (pe la 16,30) soțul ei, Gh. Sandu și pastorul baptist Pavel Niculescu fuseseră opriți…

Aveam să aflu la 1 martie prin Europa Liberă, care cita Le Monde: Gh. Sandu și Pavel Niculescu nu fuseseră doar opriți, cum mi se spusese la telefon, ci duși la Securitate cu forța, pe drum și acolo insultați, umiliți, bătuți…

Am mai scris despre Paul Goma și voi mai scrie chiar dacă pare ciudată obsesia. Nu mă interesează doar omul Paul Goma cât faptul că obsesia lui pentru adevărul spus până la ultima virgulă, obsesie văzută de unii mai răuvoitori ca semne ale unei schizofrenii, este pentru mine un permanent stâlp de aducere aminte. Își publică cu tenacitate gratuit cărțile, jurnalele pe net. L-a sfidat pe Ceaușescu până ce acesta a fost nevoit să-l arunce afară din țară, sfidează și acum legile necruțătoare ale pieții politice care-l aruncă în semi-uitare pentru aceeași vină, aceea de a spune lucrurilor pe nume.

Lumea vede la el ceea ce izbește ochii: conflictul lui cu scriitorii români (în special Manolescu și Liiceanu), acuzația de antisemitism care i s-a aruncat pentru a-l ostraciza (de parcă mai putea fi exilat mai mult decât este).

Ce văd eu e un om căruia i s-au făcut un șir lung de nedreptăți, șir neîncheiat încă.

Nu aștept de la lumea politică românescă sau cea culturală să aibă vreodată intenția de a repara ceva din nedreptate. Orice ar face acum e destul de târziu.

Aștept însă de la cei circa 200 de oameni care au câștigat dreptul de a emigra datorită lui Goma să facă gestul elementar de a-i scrie o felicitare de Crăciun. Măcar atât.

Printre oamenii ăștia sunt foarte mulți creștini protestanți și neoprotestanți. Cei mai mulți au obținut pașaport pentru a emigra definitiv din raiul comunist datorită unui telefon sau scrisori de adeziune la acțiunea lui Goma. Care Goma la arestul securității era tratat cam așa:

– Da unde te credeai tu, băi bohaiule? În țara lui Paporă Vodă? Tr-un sat fără câini? Răspunde bă!

Tac. Sacou se îndreaptă spre mine, furios. Îmi iau ochelarii, îi strâng cu dichis, îi depun pe masă, îmi aduc mâinile la spate. Mi se pare că sânt prea aproape de masă. mă mut lateral, vreun sfert de metru…

-Ce bă? Ce faci? De ce ți-ai luat căcații de ochelari dupe nas? Că ce vrei tu să zici prin atitudine? – îmi arde o palmă care mă încovoaie spre dreapta.

Mă dezdoi, mă îndrept, duc iar mâinile la spate.

– S-o fi crezând Esus Crestos, e-he-he! îl aud pe Grenadă….

Am căpătat și eu o obsesie tot citind istorii din astea: aș vrea să-i găsesc pe cât mai mulți din cei 200 care mai trăiesc, sau membrii familiilor lor și să-i rog în numele normalității (ca să nu apelez la sentimente creștine neaparat) să facă un gest nobil și să depună mărturie despre cele petrecute atunci în 1977. Nu neaparat aici, nu contează forma și locul. Chiar dacă vor mai povesti odată nepoților cum au făcut de au ajuns unde sunt și e destul. Crestosul Goma merită măcar atât.

Ceva din istoria lui aici

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s