Vorbire de vorbire – teologie la purtător

Florin Pușcaș pune o întrebare pe blogul lui Manu la care adaugă următoarea observație privind practica penticostală:

…penticostalii susțin că toți cei umpluți cu Duhul Sfânt vorbesc în limbi, iar acolo unde nu se vorbește în limbi, se organizează stăruințe. Și nu se stăruie după cele mai bune daruri, așa cum îndeamnă apostolul (presupunând că asta ar însemna îndemnul lui Pavel), ci se stăruie, practic, după vorbirea în limbi.

Așa cum era de așteptat Manu se eschivează temporar pasând provocarea altor eventuali teologi care ar trece întâmplător pe acolo. Cum eu am făcut teologia prin corespondență la Wikipedia University mă încumet să iau taurul de coarne și să răspund.

Ceea ce spune Florin Pușcaș exprimă o realitate pe care nu avem cum și nu putem s-o cosmetizăm. Evident că nu la teologia penticostală ajustată recent (sau în curs de ajustare) se referă el ci la practica penticostală la care am fost martor și participant all my life. Florin adaugă și un citat din Mărturisirea de credință a Cultului Penticostal care afirmă corelarea directă a vorbirii în limbi cu botezul cu Duhul Sfânt ar crea o circumstanță agravantă. Practica nu poate fi acuzată ca fiind deviere de la doctrină, dimpotrivă.

Personal sunt cum spuneam mai mult decât avizat în practica penticostală dar nu mai consider de mult timp problema vorbirii în limbi sau a proorociilor etc ca fiind un capăt de țară. Nici un mijloc de țară. E un subiect delicat pe care nici o lucrare științifică, nicio doctrină oficială, nicio luare de poziție la vârf nu va reuși să-l cuprindă satisfăcător.

De ce? Din cauza naturii acestor fenomene care nu țin nici cât negru sub unghie de logică, rațiune (în sensul de common sense) ci ține tocmai de golul lăsat de acestea.

După ce iese din postul uscat oferit de logică și bun simț creștinul penticostal sau carismatic se va arunca cu poftă asupra cozonacilor spirituali.

În continuare câteva extrase pe temă de pe blogurile unor lideri penticostali contemporani:

Vasilică Croitor

Este adevărat că prin conducerea filialei, în special supraveghetorul Bochian Pavel, s-au dat și se dau îndrumări credincioșilor… dar în sânul acestui cult există încă mult misticism – uneori bolnăvicios – (vorbirea în limbi, tremuratul vocii în rugăciuni), ce se mai practică în multe biserici penticostale, manifestări față de care conducerea a luat unele măsuri, totuși nu a reușit să le lichideze definitiv.

Laurențiu Balcan

Nu pot nega ca acesta “practica” este una dintre cele mai mari greseli pe care le-au facut penticostalii in trecut, dar realitatea este ca, cel putin in ultima perioada, penticostalii si-au clarificat intelegerea asupra acestei “practici” si nu prea mai intalnesti invatatori penticostali respectabili care sa spuna ca daca nu vorbesti in alte limbi nu ai Duhul Sfant. Asadar, reactualizarea unei acuzatii vechi, care nu-si mai gaseste fundamentul in practica penticostala actuala este o dovada clara de rea-vointa si de discreditare intentionata a miscarii penticostale.

Petrică Lascău

De fapt, prezenţa darurilor duhovniceşti în Biserica Penticostală, mai ales cel al prorociei,vorbirii în limbi, tălmăcirii limbilor şi cel a vindecării ne-au atras dispreţul celor necredincioşi, şi din dorinţa de acceptare din partea lor, liderii noştrii în loc să reglementeze biblic folosirea uneori abuzivă a darurilor, au recurs la discreditatrea lor şi a celor ce le practicau, până acolo că ele au fost scoase din Biserică pentru a fi practicate prin case. Generaţia noastră de penticostali români a ajuns cu o doctrină destul de bine pusă la punct asupra darurilor duhovniceşti care lipsesc aproape cu desăvârşire din biserică.

Emanuel Conțac

Penticostalii nu susţin că pentru fiecare convertire e nevoie de vorbirea în limbi. De fapt, botezul Duhului (în sens lucanic, dacă putem vorbi astfel) ar fi o revărsare de Duh care împuterniceşte pentru slujire

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

20 Responses to Vorbire de vorbire – teologie la purtător

  1. Agnusstick says:

    Sam, să mă ierţi: e Florin Puşcaş, Vasile e Tomoiagă… Nu mai fac!

  2. Agnusstick says:

    Aş fi vrut şi eu să ştiu dacă acuza bratcanină este justificată: corintenilişti contra penticostalişti. Vazică, la urma urmei, serios vorbind: se vorbeşte şi în limbi străine inteligibile? Şi ceea ce se vorbeşte şi se traduce este în general rugăciune, sau profeţie? Iar profeţiile sunt verificate sistematic în dreptul fiecărui emitent?

    • sam says:

      Am auzit povestindu-se de vorbiri în limbi omenești săutuspic care au fost înțelese de auditoriu (experiență gen Rusalii) dar nu am fost martor la niciuna.
      Cele mai multe cazuri sunt de vorbiri ininteligibile uneori traduse chiar de către vorbitor sub forma de profeție sau de altul în tandem.
      Asta în cazul celor cu daruri cum li se spune profeților la penticostali.
      Ceilalți vorbesc în limbi la rugăciune fie în biserică la rugăciunea comună unde nu deranjează, fie acasă sau la întrunirile din case.
      Profețiile sunt sau nu verificate în funcție de precizia fiecăreia. Cele mai multe sunt un fel de personalizare a unor texte biblice la specificul bisericii locale în momentul respectiv.

      Asta e o privire din avion deocamdată.

  3. A.Dama says:

    Agnusstick,
    Ți-aș răspunde din ce am auzit eu. Sigur că și Sam îți poate răspunde din ce-a auzit el.
    Cunoșteam foarte bine o persoană. Știam că nu învățase italiană. Era din proximitatea foarte proximă a mea, deci nu am îndoieli asupra cunoștințelor acumulate până în acel moment. În timpul unei rugăciuni, s-a rugat în italiană atât de cursiv, că am rămas șocată. Am și întrebat-o la sfârșit, fiindcă nu mă puteam dumiri. Mi-a spus că „s-a rugat în alte limbi”.
    În general, eu n-am auzit pe cineva să traducă limbile…
    Însă vorbirea aceasta e pentru zidire personală.
    Dacă ar fi să se folosească în biserică, ar trebui să fie și cu tălmăcire – practica e foarte deficitară.
    Cred că e mult spus „profeție”. Uneori, da, sunt profeții cu privire la ce va veni…
    De multe ori e vorba de „descoperiri”, adică oamenii primesc anumite informații cu privire la starea lor la un moment dat.
    Emitenții nu sunt verificați în niciun fel… pentru că nu există „instrumente”.
    Pentru a fi sigur că o persoană are Duhul lui Dumnezeu și primește informații de la Duhul, trebuie să ai în tine Duhul…

  4. Agnusstick says:

    Dragi penticostalişti, vă mulţumesc pentru lămuriri! Aş mai întreba câte una, alta… De exemplu, cât de acută este problema presiunii psihologice de a manifesta daruri, sub sancţiunea… unei atmosfere ostile, sau chiar mai rău? Aici, dacă este o problemă, ar fi a pastorilor sau a credincioşilor? Cât de liniştit poţi sta ca penticostal dacă nu ai nici un dar din cele de pe lista cea bună?

    • sam says:

      Ca penticostalist pârât mă risc și aici.
      Nu se pune problema de ostilitate față de cei care nu au sau nu cer daruri. Ele sunt daruri nu obligații.
      Nici cu lista nu e o problemă. Practic însă sunt două situații mai delicate: una e cea cu bisericile locale sau grupurile de creștini penticostali în care se învață că a avea Duhul este totuna cu a fi botezat cu Duhul cu semnul obligatoriu al vorbirii în limbi cel puțin odată, în momentul botezului respectiv, a doua situație e cea în care unui creștin nedăruit i se transmite din partea Duhului printr-un profet sau pe altă cale că ar avea un anume dar (de exemplu profeție) pe care respectivul refuză să-l manifeste fie din frică fie din neîncredere. Automat apare și sentimentul vinovăției dacă continuă să refuze.
      Ce efecte psihologice ar avea toate astea în afară de nesiguranța privind autenticitatea darului primit? Greu de spus. Fiecare caz cu simptomele lui.

      În general este greu să diseci chestiuni de genul ăsta cu penticostali die-hard din cauza importanței foarte mari pe care o are vorbirea în limbi și profeția în definirea identității penticostalilor.
      But you may try 🙂

      • eLioR. says:

        nu se mai invata nicaieri ca a avea duhul e tot una cu a fi botezat cu duhul sfant. poate mai fac aceasta gresala unii batrani. eu personal n-am auzit niciodata aceasta confuzie live, doar de la altii.
        “a doua situație e cea în care unui creștin nedăruit i se transmite din partea Duhului printr-un profet sau pe altă cale că ar avea un anume dar (de exemplu profeție) pe care respectivul refuză să-l manifeste fie din frică fie din neîncredere.”
        ca cineva sa aiba darul profetiei, trebuie sa fi fost botezat cu duhul sfant, deci sa fi vorbit si in limbi. eu nu am intalnit prooroc care sa nu aiba vorbirea in limbi, asa cum nu am intalnit om botezat cu duhul sfant care sa nu vorbeasca in limbi. cel daruit este foarte constient de darul lui, nu trebuie sa-i spuna un proooc c-a primit darul. da, cel care a primit darul poate sa-l inabuse, in cazul profetiei sa nu dea drumul la profetii. prin alt prooroc poate fi doar instiintat ca va primi darul acesta, si nu ca-l are ca si cum persoana in cauza n-ar stii ca-l are.

        • sam says:

          Dacă n-ai prea auzit e fie că ai avantajul tinereții cum spuneai , fie locuiești la oraș mare, eventual în vestul Ro unde și bătrânii au întinerit mai repede 🙂
          Am menționat și cercurile de rugăciune care susțin încă asta. În plus se pare că în multe biserici din Diaspora europeană se accentuează același mesaj. Explicația mea ar fi că emigrantul evanghelic simte nevoia de o mai mare protecție decît acasă deci va încerca să recupereze învățături care să le aducă aminte de copilăria religioasă mai degrabă.
          Enfin, ar putea fi doar speculații, dar e percepția mea.

          • eLioR. says:

            “Dacă n-ai prea auzit e fie că ai avantajul tinereții cum spuneai , fie locuiești la oraș mare, eventual în vestul Ro unde și bătrânii au întinerit mai repede.”

            da, cam asa. : )

            nu sunt umblata pe la cercuri de rugaciune. pot sa numar pe degetele de la o mana la cate am fost. dintre aceastea am ales unul la care merg cand apuc: 1-2 ori pe luna. chiar si mai rar.

        • A.Dama says:

          Eu am întâlnit persoane cu darul vedeniei (un dar de descoperire, ca prorocia) care nu vorbesc în alte limbi.
          Se pune un accent prea mare pe vorbirea în limbi.
          Am mai auzit prorocii rostite prin oameni care aparțin altor biserici decât cele neoprotestante și nu vorbesc în alte limbi. Și am văzut împlinirea unei astfel de prorocii.
          Dacă Duhul vrea să lucreze într-un fel sau altul, e treaba noastră?

          • Agnusstick says:

            Dacă ar apărea ultima frază în câteva Mărturisiri de credinţă şi Statute, ar fi o paaaaceeeeeeeee…

          • eLioR. says:

            si eu stiu un prooroc care prooroceste fara sa vorbeasca si in limbi atunci cand prooroceste, dar cand l-am intrebat daca are ca dar si vorbirea in limbi, a zis ca da. cand l-am auzit prima data, am fost mirata. imi ziceam: ce proorocie e asta? : )) si cand se roaga il auzi rar ca se roaga in limbi. adica trebuie sa-l vezi in cateva dati sa-l prinzi ca vorbeste si in limbi. deci nu trebuie neaparat sa vorbeasca in limbi de fata cu tine. dar poate exista si ce-ai spus tu, daca i-ai intrebat si e pe bune…

  5. Gabi Macovei says:

    Cred ca astfel de discutii/intrebari/polemici/whatsoever ar avea o finalitate care ne-ar linisti pe multi daca am avea in mijlocul nostru un penticostal (sau nu) care sa fi trecut prin toate experientele Duhului si care sa aiba capacitatea intelectuala de a corela abordarea personala cu sensul exact al textelor biblice. ma refer de fapt, la un penticostal perfect. Cum penticostalul perfect nu exista, jucam cu ce avem. La 17 ani, la un an de la botez, eram intr-o biserica baptista din Pajura, Bucuresti si fiind inca intr-o stare de exaltare si euforie spirituala dupa niste tabere de vara misto, intr-o miercuri seara, la rugaciune am simtit ca incep sa ma rog in alba limba. Da, era genul de limba neomeneasca, atat de comuna in rugaciunile penticostale. Am lasat “treaba” aia sa se intample, speriat, bucuros, sentimentele erau prea multe si prea amestecate insa am fost tot timpul constient ca s-ar putea ca ce mi se intampla sa fie o experienta auto/indusa si nu m-am rugat cu voce tare, ci in soapta. Mi-am pastrat ceea ce in hochei se numeste cumpat. A fost un one/time/experience cu emotiile de rigoare.
    Cred ca proasta administrare a invataturilor despre botezul Duhului si implic proasta intelegere (exista aceasta preconceptie cum ca penticostalii sunt mai putin educati decat baptistii) porneste din lipsa fiecaruia de a se educa si de a vrea sa faca bine ceea ce face. Suntem in Biserica pentru mai mult decat a experimenta si a ne motiva emotiile, suntem in Biserica sa ne educam si sa ne administram. Asta e parerea mea. Confortul este cel mai mare aliat al controverselor. De fapt, eu vad lucrurile ca un lant al slabiciunilor. Confortul duce la blazare care duce la dezinteres care duce la lipsa educatiei care duce la frustrari care duc mai departe la excomunicari, nebunii de genul presiunilor asupra celor care nu vorbesc in limbi (i`ve seen it). Ok, prea multe pentru seara asta de la un penticostal:)

    • sam says:

      Niciodată nu-s prea multe, mai ales de la un penticostal 🙂
      Faină povestea ta. Sunt sigur că out there sunt multe alte povești legate de experiențe similare niciodată identice.
      Sunt de acord cu ideea nevoii de confort ca și cauză a blocajului creștinilor în creștere (evident calitativă nu numerică). Eu îi spun de obicei frică. Frică de a pune întrebări pentru a nu primi răspunsuri incomode, frică de a nu irosi energie în căutari fără direcție, frică de a nu alege greșit etc. Hence my blog’s name 🙂
      Come back whenever you feel like it with more stories.

    • Agnusstick says:

      Mişto, într-adevăr!

  6. A.Dama says:

    Agnusstick,
    Nu poți sta liniștit într-o biserică penticostală dacă nu ai daruri. Presiunea făcută asupra ta e importantă. Nu e legitimă, însă cei care mai și gândesc mai dau câte-o raită prin alte părți, pe unde nu sunt cunoscuți, mai au alternative. ”De-aici atât pot lua, restul nu mi se potrivește.” S-ar putea interveni din Turnul de… (mai bine mă abțin), însă e foarte la îndemână ca o biserică ce-a aparținut de Turn să nu accepte intervenția și să spună: Ok, noi suntem convinși că asta trebuie să facem, ne-a zis direct Duhul, mai bine ne dezicem de Turn decât de Duh (duh???).
    Un cerc vicios.
    Ți-aș sugera să recitești „Moartea lui Fulger”, ca să vezi ce se întâmplă când
    înțelegi unele legi. 🙂

    • Agnusstick says:

      Nasol…
      Hai că asta e bună! Tocmai am primit un mesaj epocal de la WordPress! Cică “Trimiţi comentarii prea repede. Încearcă mai încet.”. O să fie cam greu, dacă voi face mai des comentarii de tip glop-glop/pas-glop-pas-glop (pour les connoisseurs, cam ăsta era vocabularul nepotului lui Pif, Pifou).

      • A.Dama says:

        Foarte mișto WP-ul!
        Trebuie să te pună și pe tine cineva să dansezi într-un ritm. Ce crezi, că se poate cum vrei?
        Adică tot pas de deux? Ian să vezi tu cum e cu hora! Până la și peste oraH. 🙂
        Asta era pentru „conageurs”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s